Pământul ne-a ucis cu veșnicia
Risipei de-ndoială și declin
În palma rătăcită între frunze
Veninu-și țese pânza de destin

Pe când nebotezat lângă izvoare
Păienjeni dezbrăcați de vânt asculți
Tu iscodești rănit de cercul lunii
Cărarea strâmt-a cerbilor desculți

Citesc în veacuri drojdia de vise
Ridic de jos trecutul cerului văzut
Cu sacul aruncat pe umărul cu stele
Pornesc în căutarea zeului căzut

Un drum ne v-a-nghiți odată zborul
Un fluture-și va plămădi coconii din noroi
Sfârșit în nopți ca visele-mplinite
Doar ceru-și varsă stelele în noi

Mă-nțelepțesc cu mugurii pe buze
Sfidez eternitatea râului avar
Și cu o lacrimă sătulă de mirare
Cer înc-o plată zeilor de var