nu știam că în palme tu ții
chipul albastru al serii
într-un dans decupat din candele vii
cu flăcări iubiri și umbre cernute
nu știam că pașii rotunzi
se duc către primăveri încuiate
în viori ce cântă legate
nu știam că liniștea are chipul
uimirii ce-și zgârie visul
în oglinzi albe și mate
iar dorul de tine e cuib
în care plânge tot universul
lacrima vieții
amară dulce amară

..................

nu știam
cerul ce-ți picură roua pe frunze
cum îți fură din plâns
ce miracol grăbit prin aleile vieții
tu ești nu știam
și cât doare cuvântul în plus
tăcerea ce-ți crește aripi curate
sau mersul prin îngeri
cu pletele desfăcute
nu știam
că-s punțile tale spre mine
ce ard fără nume
dulce amar și iar dulce