Când mă privești din cuibul tău de lut încins
Văd stele verzi prin ușa ce iți ținteste capul
Și îl trimite-n depărtări.... spre Marte,
Să nu te prinzi cât e de prost, săracul!
Cu mâna ta extrem de senzuală,
Din cauza căldurii dilatată,
Mă faci să cred că-mi ești dator c-o plată
La mângâieri… și la săruturi… parcă….
Tu ar fi trebuit să stai mai bine
Pe-o margine de barcă,
Să te mai legene un val de smoală,
Să prinzi și tu o față tropicală.
Ești extraordinar de suculent
Când introduci un deget în priza de la baie,
Când stai după aceea și-aștepți să ți se-nmoaie
Prosopul și urechea și mâna și piciorul
Pentru-a le lua mai simplu apoi, cu-aspiratorul.
Întregul creier parcă-ți miroase-a delăsare
Și-n ochiu-ți ce se-ngroașă citesc o ezitare.
Te balansezi ca broasca în leagănul mirării
Și te hlizești ca prostu-n oglinda încercării.


Cimin
august,2000