Frunze amare
Imi pecetluiesc amaraciunea..
Si vantul bate fara glas..
Si tot in jur intregeste rebeliunea..
Schitata-n maro-am ramas.
Si totu-i mut si totu-i ciung
Si eu far' de lumina
Si ochii-mi de argint imbina
tabloul toamnei de rugina.
Si zarea imi trezeste simtirea cea eterna..
Si spiritul tacerii
In singuratatea serii..
Imi invoca proiectia sufletului tau
Inveselit de flori, de bine, de iubire calatoare..
Umila-mi viata pe pamant
Ti-am impletit-o lin, cu cant ..
Iar rostul meu ramas acum fara de rost ...
In strop de aur manios
Iti sfasiez existenta-ti fragila
ca argila
Si te sculptez in om te piatra
seaca
Nici demon, nici vant , nici ura..
Nici nimeni sa nu te desfaca!