la urmă mi-au crescut în ochi paingi
pleoapele nu mai puteau înveli visul meu cel mare
orice păcat nemărturisit
îmi părăsea trupul pe opt picioare

coastele desenează în bălți cercuri
sângele vine mai încet
din cauza lui umbra se tot lungește
dacă nu aș cunoaște-o aș crede că e hefaistos
are în mână cuie și-un clește

încercănate sălcii l-au spălat pe tălpi
cum pot? să nască litere de foc mâinile lui noduroase
plouă cu inorogi morți peste case
în zori
copitele vor atârna la streșini ca niște țurțuri bizari

nu
nu mai scriu de mult poezii lungi
fiecare om de zăpadă moare la fel
inimă are – de exemplu – acest cățel
a ridicat piciorul
și mi-a îngălbenit sfera de jos