cum stau așa în lumină
deodată
pe mâna mea un ceas desenat cu pixul
începe să ticăie grăbit
ca apa iute și rece de munte alunecă vremea
în care alergam printre șinele de cale ferată
la marginea unui oraș de mult părăsit

ne-am iubit doar câteva anotimpuri sălbatice
spre capătul absenței noastre de acum
înotam cu grația peștilor strălucitori din acvarii
tu vei pleca iar eu voi privi îndelung după tine
așa îmi spunea mereu despicând întunericul în fante subțiri

singură acum
eu
înotând în mijlocul unei camere luminoase
doar eu
și mâna mea cu ceas desenat
singur acum
el
înotând prin miezul pământului
singure acum
camera mea luminoasă și miezul pământului
într-un acvariu
prin care se zăresc
ochii voștri

asculta poezia in lectura autoarei