sunt locuitorul cu numărul 23900
de pe Planeta Agonia
nu știu din care zbor
sau din care cădere
am ajuns aici
printre voi, ființe alcătuite din sânge de cuvânt
eu materie divizibilă la infinit cu toate maladiile lumii

Ion Barbu a încrustat poeme nebune pe zidurile cenușii ale Petrilei
și a sfârșit scriind procese verbale
pentru analfabeții secolului XXI
voi lângă care ziduri
și pentru care adoratori vă rastigniți sufletele
pe crucea celor două cifre ?

ați venit prea devreme
sau ați ajuns prea tarziu
fluturându-vă cămașa armă
și pieptul deschizându-l
în întâmpinarea săgeților otrăvite
ale neștiutorilor de iubire ?

sau poate că a venit vremea ca și noi să strigăm
din inima poeziei
Agonici de pretutindeni, uniți-vă !