Constanța aruncată în seară
plaja uitată de oameni
pescărușii câinii vagabonzi
înfășurați în pungi alungate de vânt
și el zăpăcit și murdar

hoteluri deșurubate de trecut
scoase de la nufăru
replantate într-un oraș
de carton lăcuit pentru alții

în blocuri
noi tocindu-ne coatele
ne uităm la mulțime
a dat un ban are voie
să ne numere dinții să ne scotocească
prin urechi
să ne caute și de purici
între breakfast si tea-time

o fată vrea să vadă un porc
am zâmbit
e vorba de gigi de la bar
aș, a raspuns, n-am văzut niciodată

auzi alexei
vin oameni pe jos prin aer
se uite la noi
nu ca pe vremuri prin gaura cheii
nu

dacă ne vor transmite viețile la televizoarele lor
ceva ceva tot va rămâne de la noi

urmele din nisip le răvășesc
bătrânii beți ascund cartoane

furtunile pe mare
alexei
au rămas neschimbate