Ceva s-a întâmplat cu jumătatea mea de moarte
Zace undeva între indiferența dintre vene și așteaptă apatică
Un cerc incomplet care să devină o sufocare lentă pe jugulară
Am senzația uneori că mă desprind de o inițială și devin un fel de verb
În singura încăpere a liniștii
Cândva am trăit și eu sentimentul acela teribil de zmeu
Mă îndepărtam de sol cu o forță gravitațională inversă
Înălțările mele erau mereu amețitoare, mereu amenințătoare
Speriam cocorii cu entuziasmul meu avântat
Atingeam norii la fiecare crepuscul ce mă ridica mai sus cu o margine

Azi ceva s-a petrecut cu jumătatea mea de umbră
Între oameni străini își caută identitatea
Pe mine nu mai vrea să mă recunoască nu mai știe să intre în trupu-mi
Neprimenit de atâtea impresii false despre venirea toamnei
Las o amintire să-mi chinuie uitările de sine
Îmi dizolv lent ultimele rămășițe de memorie
Până când venele deformează culoarea sângelui
Strig și se face un pic rece în inimă
Un sloi de gheață păstrează latent
Renașterea celeilate jumătăti de moarte