poezie ce pleaca de la titlu
spre randul al doilea si spre
rest .

aceasta poezie iti e data .

am scris-o intr-o duminica intrega
o zi intrega la trupul pe care nimeni nu i-l vede .
s-a inceput pe sine dimineata , goala si curata
si simpla .
eu doar am cautat-o fara talent
pe strazi si-n parc :

EXPIRATIE

curg
cele ce trebuie sa curga
in poemul simplu , poemul perfect .
sunt
cele ce trebuie sa fie
in poemul care se stie pe sine suficient de bine
si vine la locul sau
intre randurile care se scriu singure .

indiferent de rest
versul se temina asa cum a inceput
neintrerupt .
fara renuntari si razgandiri
fara cautari
isi duce simplu randul , pana la sfarsit .
nu aminteste , nu aduna , nu povesteste
trecutul sau orice altceva .
nu are un scop
poemul .

nu trebuie sa-i cauti forma
doar ea exista
curat
pe pagina .


cuvantul se naste pe sine , din nou ,
la capatul a tot .