eram toți

în jurul aceleiași mese
o fetiță sumbră ochii plecați
un apostol numărând viii
fără întrebări domnule
fără vene legate

se întipărește păcatul
chipuri strâmbe
cratere pe suflet
să cădem domnilor să cădem
cu ai noștri copii cu tot
oricum au pumnii adânciți în pământ

la ce ne-am trezi
sunt moarte călăuzele
sunt duși părinții părinților
îndeajuns de nepedepsiți și ei

hohotul corbilor
în jurul aceleiași mese

nimeni nu poate fi iertat definitiv