Caută-ți un loc în curgerea necuprinsă
unde rădăcinile-ți să îmbrățișeze valurile
ca limbile lor mute să înghită, necruțătoare,
forța cosmică care dăruiește apelor respirația
mareelor

Cioplește-ți un suflet din mahon uscat
și încrustează-ți semnătura amorfă pe el
folosind punctuația amurgului incandescent
închircit de cercul care ține în ghearele sale
lumea și lumina

Ascunde-ți ochiul miop în pământul reavăn
și asteaptă secunda selenită în care renaște
ca o floare-oglindă cu petale de nisip saharian,
cu tulpina reactivă și cu frunze sclipitoare ca
umbrele tacerii

Umple-ți ulciorul inimii cu soare proaspăt
și du-l cu grijă printre amintirile sărate
și lasă-l acolo unde va fi integrat negreșit
în mașina cu aburi cromatici solidificați
numită VIS...