Ingaduieste-mi sa mai fiu albastra,
Sa rup tacerea in fasii marunte,
Sa inventez uimita o fereastra,
Si sa privesc lumina-ti cum patrunde.

As vrea sa-ntampin zilnic o caleasca
Si armasarii sa tresara-n hamuri,
Sa sorb cafeaua dintr-o alta ceasca
Si sa ma-nalt, ca ciocarlia-n lanuri.

Acelasi drum voi bate catre casa,
Aceleasi griji pe umeri imi vor plange,
Chiar dac-apare-n suflet o crevasa
Si sa te am mi-as da un kil de sange...

Mereu am spus ca sunt o semizee,
Am ras si am muscat adanc destinul,
Dar n-am curaj sa simt a ta scanteie
Si teama mi-e sa-mpart cu tine vinul.....


Braila, 29 oct 2007