Adesea peste suflet un abur se asterne
Si picuri rari de ploaie nemarginirea cerne...
E o chemare dulce, de zbor neterminat,
E inc-o nopate alba ca un sonet uitat...

Si poate rasuflarea senina-a unui tril
Mi se rasfrange in aripi si-n jocul de copil.
As vrea sa-nalt spre stele o rugaciune muta
Dar inima ma striga cu glas speriat de ciuta.

O zbatere de pleoape si un suras fugar...
O zi ce nu e scrisa in nici un calendar...
Un vuiet surd de ape, o-nvolburare-amara
Si gandul ce apare, hoinar,
in fapt de seara...

4 aprilie 2006, Braila