Ca o paiata trista privesc la scena vietii,
Si nu ma-ncanta, tainic, nici visul tineretii...
Un orb printre surasuri,un mut printre cuvinte,
Un pas curmat deodata ce striga INAINTE!

Si ma-ngrozeste-abisul ce-nselator apare
In umbra nemiscata a razelor de soare...
Imaginea ciudata ivita in oglinda,
Obsesia de-arama ce fruntea mi-o colinda...

Eu nu sunt, e numai parfum de flori uscate
In pagini multe si grele, de carti deja uitate.
E oglindirea-aspra a unei aripe-n apa
Si dorul ca un zbucium ce tainic, da sa-nceapa...

5 aprilie 2006