(dedicație expresă lui Adrian Păunescu, la solicitarea domniei sale, pe foaia din manuscris, după ce i s/a interzis Cenaclul Flacăra.La Felix, după o îmbrățișare prietenească, mi/a zis:”Tinere, sunt o iluzie pe pământ. Copacul acesta sunt EU.Îți mulțumesc pentru asta”



Cu simțurile descătușate
spre cer
suie copacul din mine
cineva dă să-l scrijelească
se-ntunecă în jur
agățat de o lumină
vreau să rostesc; viață
cuvintele ard
și flacăra mută
se stinge în semn de iertare
din căușul palmelor mele
răstorn cenușa
peste mormintele altor
păduri