sfâșii cu pielea colții pântecului meu de rechin
nu-mi urechea cu sărutul tăcerile murale
cu o singură dimineață privesc un ochi apatic
peste care se lasă întunericul rătăcind
schimbul de climă se face peste ore temperat--continentale
dilat recele până la vid
o ruptură de noapte geroasă se petrece în menisc
cordialitatea ierbii e copleșitoare la întâlnirea cu coasa
între doi pași fac o acoladă de un metru
să cuprind în cer mersul spre Z

n-am să ninsoresc colorat creionând fulgi sfumato
zborurile au o constituție atletică de vorbe plutitoare
singurătatea trofică mă leagă cu lanțuri antiderapante
deschid o poartă în vara proaspăt zidită-n mine
măsor un șubler cu raza de soare intrată în ochi
stranietatea are devieri de înclinații precum scolioza
și nu mai știu cum pulsul mi se imprimă venal pe un timp
care nu-i al meu