Nu am fost atins
decât în treacăt ușor,
adiere de dragoste
izvorîtă din tine
și iată-mă, preschimbat
nu mă cunosc nici eu,
redevenind copil
în puritatea sentimentelor.

Credeam că va trebui să mă zgîrii,
să smulgi din mine,
bucată cu bucată
pînă voi simți.
Dar iată,
o privire un zîmbet,
și totul s-a preschimbat.

Ai deschis un capitol ermetic
pe care nu l-a mai citit nimeni.
Erau iluzii și vise.
Tu l-ai citit și ai înțeles
că ești eroina aceea.

Þi-ai luat rolul în serios,
m-ai atins iar
și trăim împreună
acel capitol.

Iată florile ce le țineam
ascunse printre rînduri
pentru tine.
iată lacrimile de bucurie
ce le udau rădăcinile.
Chiar și adierea ta
era acolo, dar nu o zărisem.

Căldura ta sta să iasă,
dar nu am simțit-o
pînă nu ai respirat
aerul meu.
Erai atît de aproape
dar atît de ascunsă
între coperțile acelea.

M-ai atins ușor,
dar adierea de dragoste
mi-a deschis inima.
Erau acolo volume întregi
palpitînd necitite de nimeni.
Ar fi rămas postume
dar mi-ai hărăzit să le trăiesc.

Încet, încet, le citim împreună,
tîmplă lăngă tîmplă,
lacrimă lîngă lacrimă...

Îmi vine să urlu
asemeni fiarei rătăcind
dar te simt și plîng de fericire.

Adierea ta mi-a deschis un capitol
Care se cheamă viață,
iubire,
esență, poem,
fericire.