plouă...jalnică nerozie
otrava felină perversă
se cuibărește în limfa
ultimului strigăt

orașul acesta este construit
în vîrful unui munte de cadavre
ce importanță ar putea să mai aibă
unul... sau cîteva în plus
dezamăgirea se destramă
în apa care curge enervant
frămînt cu mîinile înfrîngerea
șiroaiele lunecă peste melcii plictisiți
într-o devălmășie a regnurilor
purificatoare aventură ar spune unii
fie de capul lor această jelanie
ce se stinge într-un fîlfîit de aripi
pînă și îngerii se mineralizează

sîngele trece prin mine tot mai greu
sfîrtecîndu-mi ultima senzație de liniște