Acolo unde stă frumusețea,
Pe ziduri roșii de fortărețe
Mâncate de vânturi și ciori,
Păuni cu cozi desfăcute
Își strigă neperechea
În evantaie de culori nebune.

Acolo unde stă frumusețea,
Sub tălpi Kali frământă
Întunecata frunte-a lui Shiva
Până ce durerea
Se-neacă în plâns
Și tace învinsă.

Acolo unde stă frumusețea
Muritorii nasc zâmbete divine
Din ambrozie de suflet
Și le dau spre adopție
Persoanelor străine
Fără semnătură.

Acolo unde stă frumusețea
Oamenilor nu le e teamă
De ploi
De boli
De praf
Ori de noi.

Acolo unde stă frumusețea…
La demisol, stă Libertatea.