vanitățile distruse revin în coșul pieptului
cu forța din ochii celorlalți. după ce amortizez
trec prin gropi, prin spasme și ajung să-i cunosc
știu câtă lipsă de reacție se ascunde dincolo
de mângâierea privirilor, o cârpă care șterge praful
lustruiește oamenii până ajung un bulb electric ce
dă nuanțe prea albe unor mizerii

e o răzbunare să aștepți ceea ce e mai bun în mine
fără să am un timp al meu, poate chiar dimineața asta
m-am trezit pe întuneric și fără prea multe procese
de conștiință, am de gând să-mi fac rău
câteva fapte mari în centrul orașului într-o ținută
scandaloasă, ceva grobian, urlete, geamuri sparte
în față la tomis mall, o bătaie cu scrumiere la kfc

câteva lecții de umilință sunt tot ce-mi trebuie
o nevinovăție trebuie otrăvită cu alta, poate
o vreme lumea se uită revoltată în jur, curajoșii mă fac
bestie ordinară, scuipat și alte căcaturi, vai, o
boală cumplită și servilismul celor ce se cred
oameni numai pentru că s-au așezat în pacea
care vine ca o paralizie la început, ca un frig