a mai trecut un pachet de țigări
arse
știu acum să fac rotocoale
de fum
cu care mă logodesc până la talia adipoasă
a nopții
până la bucium.

din bețe arse de chibrituri rodesc
portocale
pe care mă rostogolesc
în delirul de influență al zorilor
tranchilizate
unele vor fi exportate în trenuri accelerate
fără întoarcere
pe altele ți le zdrobesc la picioare
privindu-ne urmele tulburate
de gene mustinde a rețete de ore
învolburate

Lebăda neagră plutește așternutul pe drumul descheiat de dorința ce salivează în privirea zdrelită de amintiri