Poezia se scrie la lumînare
Ea se consumă prin ardere
La fel cu sufletul poetului,
Trecînd agale spre alte lumi,
Spre sfere înalte, dincolo de înțelegere
Mistuind aerul permanenței,
Al înțelepciunii,
Al misterului.

La fel lumînării
Poezia nu e eternă
Dar poate deschide ochii
Pentru găsirea adevărului.

Poezia se mistuie încet,
Asemeni poetului,
Asemeni lumînării,
Clipă de revelație
Pentru înțelegere.

De aceea poezia se scrie la lumînare,
În mod arhaic
Aproape de suflet.
Așa s-a scris dintotdeauna
Poezia.