Ce ar trebui să simt atunci când,
tot tresărind, tot așteptând parcă ceva,
uneori zâmbind, de multe ori plângând,
aștern slovă după slovă și
se adună rând după rând,
încheind o nouă pagina,
privesc în urmă și e goală?

Ce ar trebui să fac atunci când
nord și sud se tot îndepărtează,
se schimbă, se rotesc, se inversează,
se confundă, se-ntâlnesc, se contopesc,
dispar
și victima e adevarul?

Ce ar trebui sa cred atunci când binele și răul
se-ntâlnesc și se acceptă, se completează,
se amestecă tulburător de fin,
ieșind la baută în fiecare seară ca doi
amici,
junghiindu-mă în spate?

Ce ar trebui sa înțeleg atunci când alb și negru
se amestecă în juru-mi,
ca-ntr-o alchemie-ntoarsă
sufletu-mi prefac în plumb
și cosmosul mi-i cenușiu?

Ce ar trebui să știu concret, atunci când
totul e abstract și vag, nedefinit,
și cercul este infinit
de strâmt
și-nchis astfel încât în spatele-mi
este-nchisoare iar în față spațiu tot mai
claustrant?

Ce ar trebui să simt, să fac, să cred, să înteleg, să știu
atunci când totul e confuz și
axa lumii se oprește,
ceas invers,
și se destramă?