o piftie cu miros de cârnați
ca la bunica
doar ea mi-ar putea aminti
de iarnă
ninge
sigur că ninge
simt mirosul de prăjeală
ce se izbește de mine
ca un turmentat
dintre dinți se desprinde
o bucată din guma de mestecat
mirosul stătut răzbate
sub cetina
ce sprijină firma "ia cârnațul"
o dugheană cuibărită
într-un colț de autogară
cu singurii clienți
rătăciți printre orbite
vâră ochiul leneș
în paharul cleios
de pe singura scândură
care ține loc de masă

mai pleacă un autobuz
gerul mă leagă de nări
casc
și-mi plimb limba prin gură
în căutarea
celeilalte jumătăți
din guma de mestecat
mă sfârâie trecutul
rezemat de dugheana
cu miros de cărnați
minune
nările aburesc
întrerupt
și ultimul rând de vodcă
așteaptă în pahare

...ninge
sigur că ninge
cu miros de prăjeală
a mai trecut un an