autoizolându-mă perfect în ispite nătângi
receptez o irosire caldă pe încheietura mâinii stângi
- rădăcini firave însuflețesc histrionic colorate abisuri...-
și deodată țâșnește din albastrul străpuns
roșul meu ascuns

de jos în sus cerul hăcuit își varsă plâmânii în păsări
martor al zborului sinoptic privesc în depărtări
umbre de sfinți strecurându-se printre pene...
e atît de vie respirația lor că se înfioară pneumaticul gând
roșindu-se. roșindu-mă. oare până când?

dizolv toate contrariile plecând abrupt
univers și pământ legate împreună zgomotos s-au rupt
simt flacări ce dansează necontenit între ape...
liniștea și-a devorat degeaba icnirile că urlă decis
pulsatil și isteric
roșul meu ucis

dintr-o geană-mi zboară fluturi
și prin piele
trec cocori însângerați
de golurile mele.