au fost aduse pietre cubice colțuroase
mâinilor toate mănuși pentru oase
ochilor mei schele înalte
degeaba pietrele toate-s departe

fac un mortar din țărână și fier
leg strâns ochiul de mână
degeaba nu mai este apă-n fântână
nici stele cusute pe cer

vin să lucreze cu ziua și sfinții
i-am tocmit mai de mult la un drum
degeaba strigă din piatră părinții
ochiul acela clipește postum

sosește parcă depărtarea acasă
lumea întoarce pe dos calendarul
e timpul să plec ești frumoasă

au fost aduse cubice pietrele toate
mâinilor colțuroase mănuși
ochilor mei schele înalte
frigul zidit între uși