pășesc în templul inimii tale
precum pelerin îmbrăcat în vânturi și ploi
acolo unde doar regii iubirii
înving universuri și tac
lacrima mea sânge din soare
elegie cu sâmburii repezi
udă aleile tale incet
rătăcindu-se limpede
pășesc de mână cu florile
ce trezesc dimineața
în ritm de viori mirate

știu, acum știu cât mai e
până la dezvelirea din îngeri
doar atingere decupată din zâmbet ecou

încă o dată cupa frumuseții tale
balans între ardere vie și
dor ce mistuie clipa
are buchetul din patima
nopții pentru o flacără

liniște ca un văzduh întorcându-se-n sine
topit de amor mă dezbrac
de zalele ultimului mormânt
apoi cad pe brațele tale ce torc
urzeala visului viu
ce ne țese iubire