False păreri de rău mă încearcă, trecutu-i un vas de cleștar,
dar zadarnice spuse cuprinde în el; căutăm adevărul, durere-n zadar,
adevăru-i nuanță, e ton pe-o gamă celestă, în zadar spuse Platon.
Prieten Platon îmi e, dar mai prieten îmi e adevărul … Aton,
deveni adevărul unui zeu-faraon, într-o zi egipteană de vară,
noi, filozofii de azi, suntem liberi efemeride să fim, o seară;
ne ceară veșnicia-napoi adevărul, nouă, celor ce Platon prieten ne e,
degeaba ni-l cere, îl dăm de-l avem, de nu adevărul rămâne în taine
relativ despuiat. Tu prietene Platon, prieten ne ești mai presus de orice.