de ceva vreme aud
cum plesnesc în mine toate venele
parcă sunt șine învechite pe care trec mii și mii de roți
dar ce rost
ce rost să mai adulmec fiecare roată
toate au în sensul lor
o rostogolire până în stomac
până în cuvântul
care nu mai e rostit decât în șoaptă

zilele trecute o femeie iși luase-n piept
curajul să mă poarte în brațe
a făcut doi pași a mai încercat încă doi
la al cincilea a căzut în genunchi
și a început să strige
de ce doamne toate roțile
sunt greu de dus pe umeri
și mai ales să le port în pântec

de atunci privesc cum un păianjen doarme
ascus bine în pletele Dumnezeului meu
și număr clipele care au mai rămas
număr venele învechite
ca și cum aș strânge de pe câmp o altă recoltă