Încearcă să plouă, încearcă să ningă,
E iarnă, sau nu e? Ori poate-i vreun moft,
Se lupt-amândouă căutând să învingă,
Și apa pătrunde adânc în pantof.

Corsarii prin preajmă, cu bărci și cu plute,
Se uită la soare cu un ochi astupat,
Citind printre nouri,uitatele rute,
Ale corăbiilor pe care le-au scufundat,

Doar eu mucenicul,ce bântui uscatul,
Legându-i la brâu pe cei patru evangheliști,
În biserica mică îmi spulber veleatul,
Iar din icoane se uită numai îngerii triști.

Din clopote ziua și noaptea răsare
Cu luna cea oarbă a lui Homer,
Lumânările ard și se sting fiecare,
Și îngerii de pe ziduri, zboară și pier.