sunt aici, chiar dacă par departe, uneori ascult o muzică sau o fredonez
am aceeași voce pe care o știi, deși pot vorbi pe încă altele zece
tu spui că versurile mele seamănă cu plânsetul unui violoncel
câteodată duios, alteori în bași sau tonuri înalte, sacadate, vibrând
sunt tot aici într-un capăt de vreme, de unde îți văd uneori chipul ostenit
chipul muncit, pe care l-aș acoperi
cu o singură pereche de buze în sărut tămăduitor
știi unde mă găsești, sunt la locul meu
țin bine de o inimă care uneori stă să bubuie între brațe
o rețin să nu-mi spargă pieptul când ne vom regăsi
atunci vom pune violoncelul și acordeonul pe scaune
unul lângă altul, doi spectatori sau două, ale noastre prelungiri
și ne vom dansa în ritmurile por una cabeza
cu armonii temperamentale și tandre
tangoul împlinirii
















te invit la dans, iubitule:
http://www.youtube.com/watch?v=ZA-_XHvZObo