In noaptea scufundata si grea ca un pietroi
Ne-aducem noi aminte povesti din ’42.
Ssst, taci, ia taci, se-aude-o soapta, un zvon!
In noaptea asta alba nu avem gand de somn.
Si zvonul imi sopteste povestea unui sfant,
Caci cum albina baga pe sobolan in ceara,
Asa baga Zaitev pe demoni in pamant,
Lovind fara de mila in crestetul de fiara.
Zaitev Grigorievici Vasili fu un cioban curat
Cu turma printr-un raion pierdut din Urali s-a preumblat,
Pana cand patria si partitul degraba l-au chemat,
Caci lupul din Prusia-ntunecata, se cerea spintecat.
Zaitev, avand al tau Mosin-Nagat,
Lovind sub casca de otel, 5 centimetri mai sus de nas,
Fiara prusaca ai lasat fara de glas.

Smert nemeski akapanti!
Smert spionai!