îți spun că aici mai există
acel mal de mare
războinică,
de atunci locuit de colibe

și nuiele încă împletind
dintr-un geamăt
mediterana,
ascunsă între dunele anonime

mai știi pescărușul rănit
trist, nisipos pieton
zborul lui
e acum pictorul orb despre tine

despre acele singure nopți
noi către norii căzuți
în colibă,
unde sta întunericul iubind

desfac iarăși valurile marea
răsturnată de vânt
ascunsă
în privirile tale fixate spre vise

îți spun că și eu mai exist
lângă acel mal de mare
rotund,
astăzi singur locuit de colibe.