Priveste!...mi-s mainile murdare.
e-atata huma, atata glod,
atata... durere fara rost.

Dintr-o rana-mi tasneste ´ce ar fi putut fi si nu a fost´.

Pasesc usor,
sa nu trezesc bizarul
destin
ce vegheaza la poarta ta..a mea..a lui.

Ma-ndrept spre baie.

Eschivand panzele de paianjen,
ce ma despart de ce am fos
...si nu mai pot fi,
privesc spre acel suras,
acea atingere
angelica,
..acel ´iubesc, traiesc, percep´.

Vreau sa ma curat...ah,
Sa spal murdaria
ce zace-n suflet, pe maini, in cuget.
Vreau sa scap de corvoada
acelor regrete ce sapa gropi adanci
...in cimitir.


...vreau sa renasc.