îmi port sentimentele la vedere cum își poartă un indian penele înfipte în păr.
am să ies în văzul tuturor și am să strig: „bă! vă iubesc pe toți, prăpădiților. ca pe mine însumi vă iubesc. ca pe mine însumi.

*

nu mai dormi! ia sabia în mîini, nunceakul în alta și taie niște capete. fă cîteva cucuie să fii mai bine înțeles. tot din prea multă dragoste. nu există milă doar jucăriile stricate ale memoriei colective. și porunca a șaptea

*

de trei ori a cîntat cocoșul. cucul nu se aude pînă la etajul trei. iată se schimbă timpurile precum macazul. e un acar tînăr de cele mai multe ori se joacă. își încearcă mușchii. dar nici un tren nu deraiază doar suflete doar sentimente doar vieți. penele mele zboară în vînt le-a luat curentul . păcat erau colorate și vii.

*

mă îneacă tristețea o înec și eu pe ea sîntem doi înecați într-un singur trup. iată, de sus cade un fulg, mă gîndesc la forest gump. am și eu o valiză plină de concluzii.