ascultăm puțină muzică
ce zici

alerg peste casele de secol trecut
peste plante de iarnă
vreascuri
ies intru în camere cu lumina
cu ceasurile
trec
circular
a bătut deja de dimineață așa că nu mă poți țintui doar cu atît


***


de la mine ei erau împreună
înaintau vorbind
grăbindu-se la fel
fețele lor privind opus
rupeau plaja
în două
dimineți distincte
deși era același aer rece
deși era același zgomot asurzitor
deși sarea le înnodase părul în același păr
înaintau cu nisipul
cu frunzele toamnei
amestecat
rupeau plaja în două
măturați de valuri
ieșeau la răstimpuri la suprafață cățărîndu-se unul pe altul
îndepărtat

în urmă
am rămas
să pun degetul pe plajă
sub nisip
era cald
plăcut ca niciodată
fisura se astupase
fără urmă