zgomotele deșertului bătăile mele
îți sunt călăuză
drumurilor ce le reverși transparente prin mine
mă aștepți la un capăt al pietrei ascultînd respirația inimilor
ce crește înăuntru
anotimpul ne descuie piepturile
simțim cum ne plesnesc în degete boabe de struguri
în timp ce sfîșiim straturi de piele hîrtii de cadou

felul cum știi să-mi deznozi pulsul
și aluatul simțurilor să îl crestezi
cu lama zăpezilor în topire
mă face să mă rup atît de firesc spre tine
îmi strîngi din pragul ușilor bătăile
în căușul palmei tale
nu mai cunosc alt adăpost

ne sună prin aer adîncul sub apăsarea
de arcuș a răsăritului
ce ne străbate pînă în tălpi lutul
nu mai ramîn decît
bucăți de inimă nervuri navigînd prin lumină


http://www.youtube.com/watch?v=UwZGXWQEGcw