la marginea ochiului vine îngerul auriu
pe granița subțire își face culcuș
atunci lucrurile încep să se miște
căile lor pe malul apei se-mpletesc
precum lianele în tufișuri sălbatice peste privire

se sparg oglinzi de caleidoscop
se aud fabule de esop și rătăciri de ulise
în linii precise (maelstrom în abise)
fragmente de vise de ciclop pe care le îngrop
cu vocale aldine agățate de pleoape
să fiu mai aproape de marginea ochiului
de granița subțire unde-și face culcuș
îngerul auriu seara acolo
lângă fereastra cu șapte zăvoare
stoarsă de culoare ca un tunel de metrou
din care vagoanele au supt aerul trecând
cu viteza sunetului

la marginea ochiului mă pândește starea
de tour eiffel de la miezul nopții
când luminile se sting pentru zece secunde
și întunericul naște pui vii care-mi taie privirea
știe îngerul auriu sunt acasă
ascult un cântec de greiereasă
(blues de sfârșit de septembrie)
știe că nu-mi pasă de el și mă lasă
pândindu-mă doar de la marginea ochiului
de pe granița ca firul de paing
unde-și face seara culcuș
lângă ochiul meu bleu d’oeuf.