azi am plecat să cumpăr un bec de 75.
și l-am cumpărat. Doar că
m-am gândit să fac o scurtă plimbare. Până la Someș - am zis. Până la Someș să fie -mi-au confirmat vocile.

La un semafor am stat vreo jumătate de oră și nu s-a mai făcut verde. Oamenii din jur renunțau rând pe rând.
Până la Matei Corvin -am îngăimat. Până la Matei Corvin, atunci -a răspuns o voce din spate, ultimul rând pe dreapta, parcă.

Am ocolit un pic prin piațetă cânta unul la chitară. L-am văzut pe teddy. Avea într-o mână un volum galben. Cred că erau cele 9 povestiri lui salinger. Din geantă ieșea un colț de ziar. O fi fost gazeta sporturilor.

și în tot acest răstimp vocile îmi dădeau ghes. doar uneori tăceau, dar începeau cu strănuturile și se făcea o zarvă și mai mare. Una mi-a adus aminte de filmul lui kim ki duk. Alta murea de râs și-mi arăta cu degetul vaca în mărime naturală din vitrina de la central. Într-un final răgușiseră toate. Unele plânse, altele panicate, căteva încremenite.

Iar eu le bandajam în continuare cu fâșii lungi de oameni, copii pe role, chiștoace, verde-galben, galben-roșu, bucăți de haine, plase, cizme, nasuri. Așa frumos le înveleam și le cântam un lullaby.