Ziua asta cenușie de iarnă
mi-a trecut prin suflet ca o femeie rece
oricât o salut îi fac semn de pe marginea drumului
ea trece mai departe hotărâtă
eu sunt doar o biserică neagră
incendiată de profanatori
crucifixul meu e carbonizat
icoanele s-au decojit
credincioșii au fugit în alte locuri
în mine slujbele își urmează cursul
utrenie vecernie miezonoptica
ziua asta ca o femeie rece
mă rog de ea
o îmbrățișez o sărut
ea își mai îmbracă o noapte neagră
se face că nu mă vede
trece mai departe indiferentă
cu piciorul ei descoperit
femeia asta rece o prind
îi sărut buzele ochii bărbia ca un colț de lună
în sfârșit se oprește într-un cerc de lumină
dând foc inimii mele