e ca atunci când stai plin de sânge
în mijlocul străzii și plângi ca un idiot
nu știi de ce, doar zgârii asfaltul cu unghiile
lovești cu furie cana de apă pe care
ți-o întinde bătrânica simpatică
îți strângi genunchii la piept cu brațele
și amețești de foame până la miezul nopții
apoi îți desenezi inima pe trotuar cu degetele sângerânde
așa pot călca toți trecătorii peste ea
în fiecare dimineață

într-un târziu te ridici
plouă peste inima ta de pe asfalt
va ajunge în canalizare
acolo unde îi este locul, printre gunoaie
alături de resturi menajere

mierda, m-am plictisit de toți cetățenii ăștia grăbiți

e atât de bine să stai cu ochii în tavan
urmărind fumul din țigară
ies pe terasă
locul unde mi-am desenat inima e curat
trecătorii calcă cu încredere pe trotuar
ar fi bine să cobor repede și să aprind
o lumânare pentru inima mea dispărută
ca la masacrul de la atocha
dar nu.


http://estaticos02.cache.el-mundo.net/elmundo/imagenes/2004/03/12/1079001526_0.jpg