Bratu-mi am intins, in palme sa apuc
Lumile ascunse din frunze ruginii;
Nu voi sa fie moarte in clipe ce se duc
In toamna purpurie cu priviri tarzii…

Nu te prabusi ploaie pe al ingerului suflet,
Picurii-ti sunt grei, durerea-I stravezie;
Inima-mi se strange sub durerosul urlet,
Ce aripa-I i-a frant cu dragoste tarzie…

Nu te rataci pe drumuri bantuite,
Cu note de asteptari, in pulberi de amar;
Carari ce duc niciunde, de arsite strivite…
Pustie iti va fi urma, iar pasii, in zadar…

Din adevaruri sacre se asterne o carare;
Doar una este insa, cu pulbere neanteleasa.
Privirea-mi de fulger e lumina ce rasare
Sa-I sparga noaptea-I de negura cea deasa…

Te-ai regasit acum in picurii de suflet,
Ce ti-I astern in calea-ti pe verdele cel crud
Al verii ce se naste pe urma ta de umblet;
Eu voi sa-ti indrum pasii, spre viata sa te duc…

Eu voi… sa fie zambet si visuri implinite,
De pe aripa cea franta, sa sting neantul, voi,
Iar ingerul, din nou, cu dragoste sa cante
Verdele de viata din cuvantul… noi…