nu îndrăznesc să deschid brațele
dintr-un motiv aproape copil
așa cum nu îndrăznesc a refolosi viața

mi-au spus că e februarie dinainte și dinăuntru
iar lângă azil cresc oameni tropăind de nerăbdare
preferam să nu mă văd să fiu bătrână
și să nu aud cum timpul zgârie în garduri
să nu-mi amintesc că azi e azi
( firește o zi crestată cu mine )
și că Șeherezada sunt eu

e ca trecerea către un dincolo de corp
sau ca nașteri în pântece neîmpăcate