în crucea nopții sună înfundate
din turla-naltă clopote stinghere
marcându-i urbei somnuri efemere
și-a catedralei grea singurătate

se prăvălesc spre bolți întunecate
dogite tânguiri, parcă a moarte
când vântul le împinge mai departe
de-a catedralei grea singurătate

atât a fost ! de timp eliberate
rămân peste oraș parcă de pază,
doar liniștile care îngroșează
a catedralei grea singurătate

Hechingen – 02.04.2006.