Pe o mare învolburată,
De-o furtună zbuciumată,
Tot plutea,cu greu,un vas,
Doar din el ce-a mai rămas...

Cu parâma ruptă-n două,
Continua...mereu,să plouă...
În aceste,vremuri crunte
Doar un biet, mai sta să lupte,

Și se tot ruga mereu:
-"Doamne!Bunul Dumnezeu!
Iartă-mi tot,ce am greșit
Și tot ce-am păcătuit!

Dă-mi putere să răzbesc
Și promit c-am să trăiesc,
Viața mea'ntr-o credință,
Și-am să cred în a mea ființă!"

În același timp,departe...
Pe pământ,în altă parte,
În deșertul cel întins,
Pe nisipul foarte-ncins...

De al soarelui putere,
Un pribeag,încerca să spere...
Că va găsi,în sfârșit,
Un locșor puțin umbrit,

Unde să-și aline setea,
Și să nu-l mai prindă noaptea,
Singur în acest pustiu,
Sperând să rămână viu!

Pentru aș vedea'ncă o dată,
Familia sa minunată,
Ce-a lăsat-o în al său sat,
Într-un loc de toți uitat...!

Tot sperând ca să răzbească,
A început ca să rostească,
Rugă,din sufletul său:
-"Doamne!Bunul Dumnezeu!

Iartă-mi tot ce am greșit
Și tot ce-am păcătuit!
Dă-mi putere să răzbesc
Și promit c-am să trăiesc,

Viața mea într-o credință
Și am să cred în a mea ființă!"
Dar cum lumea este mare...
În alt loc în depărtare,

În ținutul unde veșnic,
Doar zăpada-i al tău sfetnic...
În astă clipa,un om singur,
Înghețat,pătruns de frigul,

Ce stăpân era pe toate,
Chiar dacă e zi sau noapte...
Încerca să își croiască,
Prin nămeți și să găsească!

Drum,spre un loc mai ferit
Și un pic mai încălzit...
Iar,aproape înghețat...
De puteri...epuizat...

Se ruga la cer mereu:
-"Doamne!Bunul Dumnezeu!
Iartă-mi tot ce am greșit
Și tot ce-am păcătuit!

Dă-mi putere să răzbesc
Și promit c-am să trăiesc,
Viața mea într-o credință,
Și am să cred în a mea ființă!"

Domnul nostru!Singur poate!
Să le asculte El,pe toate!
Și-n acele vremuri grele,
Pentru sufletele,cele...

Care se rugau deodată,
De pe marea învolburată...
Din pustiul cel uitat....
Și ținutul înghețat...

Cu puterea Lui cerească!
I-a ajutat ca să-și trăiască,
Viața de acum înainte,
În rugă și jurăminte,

Cu speranța că o dată,
Ce viața le-a fost salvată,
Vor trăi cu a lor ființă,
Într-o veșnică credință,

Și doar Bunul Dumnezeu!
Îi va ajuta mereu!
Și-astă pildă să ne fie
Una care să ne ție,

Pe toți oamenii din lume,
Fără a ține cont de nume,
De culoare și de rasă
De familie,de casă...

Cu-o credință adevărată
Doar în Sfântul Nostru Tată!