altfel aș fi vrut să îmi iau rămas bun de la poezie
să îi mai scriu încă o dată că sensibilitatea
și frumusețea ei sunt necesare lumii unde trăim
împreună am ridicat din cuvinte munți de versuri
i-am înghesuit undeva într-o cameră învecinată

bilete la teatru și la concerte, gravuri, flori
tac toate presate între file sepia
cărți, albume foto, filme, discuri, caiete, suvenire
amprentele buzelor au fosilizat pe cești
rictus de hedonism american sub măști venețiene

altădată mi s-ar fi părut o lașitate de neconceput
să încui spațiul acela și să plec fără explicație
fără să încerc să le scot la lumină și să le scutur
de incertitudini și angoase apoi să le pun în ordine
să le las moștenire pregătite cum se cuvine

dar îmi tremură mâinile și nu îmi mai amintesc
unde este camera de alături pe harta inimii
fiul meu o să recicleze doar hârtia
va umple camera cu alte artefacte sublime
va trăi altă poezie
mai tânără