de o noapte nu mai vânez
mi-am pus arcul din corn de cerb sub ochii tăi
sunt tot mai tânăr
puternic în lumină
din alungarea morții am rămas rănit
o ghiară rece mi-a brăzdat spatele
sângele a înroșit izvoarele
luna încoronată-n nori
nu ți-am spus moartea e o felină
se strecoară fără s-o simți pe drum
cu privirea înghețată
pândește momentul unei căderi
sau alunecări pe marginea stâncoasă a urcărilor
m-am antrenat pe munți
mi-am înlocuit aripile cu brațele puternice
în chipul unui erou legendar
să-ți văd pețitorii
niciunul nu-i pe măsura mea
au fugit toți
te găsesc prin versurile tale
cu dorința celei mai nebune nopți de iubire
mă aplec înaintea ta
inima mi-e un fruct
ți-o dăruiesc
în locul ei îmi va crește o floare
prin petale de foc
îmi vei cânta ca o sirenă
întoarcerea mea din depărtări