Cum, smerenie, împarți
Darul tău cu toți ceilalți,
Și cuprinzi în închinare
Tot ce mișună sub soare!

Cum privirea îți lărgești
Să întâmpini, să primești
Darul tainic de iubire
Ce se face-mpărtășire!

Cum asculți orice durere
Și-ți porți crucea în tăcere,
O, smerenie, cum poți
Să-i slujești tăcut pe toți!

Cum îți pui pentru ceilalți
Viața ta, și cum tresalți
Contemplându-le în taină
Chipul veșnic de icoană!

Cum la pieptu-ți odihnesc
Inimi ce se chinuiesc,
Și cum nasc, tămăduite,
Chipul slavei nesfârșite!