dansăm pe oglinzi dezvelite
priviri ni se-ating se desprind
în electrice ritmuri
la un capăt de timp o clepsidră
ne-nghite din gânduri
curcubeele stinse

nu mai e nimic între noi
tăcerea se rupe încet
în ecouri
cuprinși de mirare dar vii
ne topim însetați din ape uscate

așa cum ne pierdem unul în altul
pare că murim și renaștem copii
dezgoliți de cuvinte
cu zâmbetul aripă între fulger și ploi
culoarea din noi
are aromă de vânturi regale

dansăm partea din noi ce respiră
infernul desculț cățărat pe o umbră ce moare
rănile albe și lacrimi încete
se duc în frunze ce zbor
pe nisipuri

nu mai suntem doi
sfera se-nchide cu torțe ce plâng
oglinzile mate cutremură-n noi
paradisul țesut în atingeri departe